REPRODUCERE

​

  Informaţii Generale

     Reproducerea a fost întotdeauna un proces discutat de cercetători, şi mai ales de acvariştii moderni care caută soluţii cât mai convenabile, uşoare şi eficiente. Pentru prima dată reproducerea discusilor în captivitate s-a realizat în 1936 în Dresden, iar cei care au avut acest prilej au fost Hermann şi Herbert Hartel, ihtiologi de origine germană. De asemenea amintim de realizările canadienilor din clubul „Our Discus”, care în 1963, au reuşit să obţină o depunere medie de 145-180 icre a unei perechi de Symphysodon Axelrodi.

         

             Reproducerea este un proces relativ uşor, dar pentru obţinerea unei depuneri cel mai mult contează calităţile apei. Astfel că:
-    Trebuie avut grijă ca cei doi peşti consideraţi pereche să fie mascul şi femelă. Se pot observa, deşi greu, organele genitale, la mascul papila este in formă aproximativ conică, iar femela prezintă o papilă sub forma unei baze de con. De asemenea masculul este mai mare decât femela.
-    Bazinul nu trebuie să fie foarte mare, aproximativ 100L,. Iar coloana apei să fie cuprinsă între 40-60 cm.
-    Temperatura este o condiţie necesară, astfel că, trebuie să fie între 29-30 grade C, fiind apropiată de cea din mediul natural.
-    Pentru a asigura calităţile necesare ale apei pentru reproducere, ţinând cont că în mediul natural aceşti peşti se găsesc la o adâncime de 2 m, unde calcarul şi pietrele calcaroase sunt rar întâlnite, duritatea ar trebui cuprinsă între 0-6 grade dGH, iar PH-ul între 4,5-6,5 grade.
-    De asemenea sărurile minerale reprezintă o problemă. Apa lipsită de săruri poate duce la distrugerea conţinutului icrelor, dar şi cantitatea prea mare duce la albirea lor.

         În concluzie, trebuie asigurat un mediu cât mai apropiat de cel natural, astfel că apa trebuie să fie uşor acidă, nu foarte bogată în săruri dar nici lipsită de ele, cu un Ph optim , iar dGH să nu depăşească 6 grade, toate acestea completate de o filtrare bună.

După depunerea icrelor, conform aprecierilor majorităţii crescătorilor, în apa din bazin se va adăuga albastru de metil astfel încât apa să nu fie foarte închisă la culoare. După 48 de ore, de la depunere, vor ieşi „codiţele”, anume puii, care se vor pune pe părinţi în maxim 3 zile. 

       

        Există controverse în ceea ce priveşte creşterea puilor. Se poate face atât natural, anume puii se vor pune pe părinţi în maxim 3 zile de la ecluzare, şi se vor hrăni până la o anumită dimensiune din mucusul secretat de părinţi pe corp, iar apoi vor fi hraniti cu artemia. Fie puii pot fi hrăniţi artificial, la 3 zile după ecluzare, cu gălbenuş de ou.